wollman 2.jpg

Volker Wollmann

Patrimoniu preindustrial şi industrial în România

Volumul II

2011


392 pagini color
16,5 x 23,5 cm
ISBN: 978-973-1725-79-6
zu haben

Cu fiecare descoperire a unei noi surse de energie, se declanşează o nouă revoluţie industrială, care de fiecare dată a înlocuit tot mai mult forţa de muncă umană cu cea mecanică automatizată. Putem vorbi aici de o selecţie naturală în domeniul economic: formele vechi ineficiente de producţie nu pot supravieţui şi sunt înlocuite de tehnologii noi inteligente, iar vechiul patrimoniu tehnic, dacă nu este perfecţionat şi asimilat, este distrus şi dat uitării. Acest fenomen se repeat de lungul timpului, atingând în zilele noastre, prin procesul Globalizării, noi dimensiuni: economia naţională se reorganizează, întreprinderile incapabile a face faţă concurenţei falimentează, se privatizează, iar obiectivele industriale se demolează sau li se schimbă în general destinaţia, iar dacă rămân fără stăpân, se deteriorează.
Din cauza agoniei dezindustrializării”, o mare parte a peisajului ndustrial dispare sau se transformă într-un cimitir industrial. În acest context, eruditul istoric Volker Wollmann face un vehement apel la conservarea, păstrarea şi punerea în valoare a moştenirii culturale industriale naţionale în România. Preocupat de patrimoniul industrial din Transilvania şi Banat, încă din anii când această tematică era n faşă în ţara noastră, cercetătorul Volker Wollmann este un pionier al arheologiei industriale din România. Prin lucrarea de faţă, ajunsă la volumul al doilea, care am crede că ar fi mai degrabă efortul unui colectiv interdisciplinar decât al unui singur autor, se conturează tot mai mult imaginea unui manual standard de referinţă şi a unei enciclopedii monumentale a patrimoniului preindustrial şi industrial din România. Prin atitudinea sa critică provocantă, documentaţia vastă şi complexă, drept remediu împotriva amneziei istoriei, autorul propagă necesitatea primordială de a recunoaşte, ocroti şi pune în valoare cultura industrială din România, ce are o profundă semnificaţie istorico-ştiinţifică, tehnologică, arhitecturală şi socială.

Dr. Volker Wiollmann

renumit istoric şi muzeograf, trăieşte în Germania.
S-a născut la Sibiu, la 17 aprilie 1942, copilăria petrecându-şi-o la Sebeş. A studiat istoria antică şi arheologia la Facultatea de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1964. A activat ca profesor la Reşiţa. Doi ani, între 1965-1967, a fost şi directorul Muzeului Regional de-acolo. Din 1967 a lucrat ca şi cadru didactic la Institutul de Istorie şi Arheologie din cadrul Universităţii Cluj, unde a obţinut şi doctoratul cu tema „Minerit de fier, cariere şi mine de sare în Dacia romană în secolul II-III după Hristos”.
În 1988, în plin regim ceauşist, emigrează în Germania.
Dr. Wollmann ajunge, un an mai târziu, director al Muzeului Transilvănean din Gundelsheim, ocupând această funcţie până în 2001, modernizând în acea perioadă ansamblul muzeal, dar şi ridicând pedagogia muzeală la cele mai înalte standarde, secţiunea destinată saşilor ardeleni din acel muzeu fiind cea mai căutată de către toţi vizitatorii.
Din 2004, dr. Wollmann este consultant ştiinţific la Fundaţia Saşilor Transilvăneni din Munchen. Din 2000 şi până în 2006 a lucrat ca lector la Universitatea din Alba-Iulia. În mai 2006, i s-a decernat titlul de cetăţean de onoare al oraşului Sebeş, iar câteva luni mai târziu al oraşului Brad, pentru „contribuţii la explorarea istoriei mineritului în Ţara Zarandului şi angajamentul pentru dezvoltarea moştenirii culturale a municipiului Brad”.
La 13 ianuarie 2012, a fost distins de către preşedintele Germaniei cu cea mai mare decoraţie care i-ar fi putut fi atribuită în Germania: „Crucea de Merit a Ordinului de Merit”.

>>> zurück >>>